Tot intalnesc prin contracte clauze stupide, pe care le-am incadrat in doua categorii:
1) cele care au sens dar sunt exprimate aiurea, de genul “noi, partile contractante, declaram ca …”, deoarece dupa parerea mea contractul consfinteste o relatie juridica ce se obiectiveaza prin consemnare si care deci ar trebui exprimata obiectiv: X declara ca…;
2) cele pur si simplu idioate, cum ar fi una pe care o tot intalnesc: “vanzatorul declara ca este de acord cu inscrierea in cartea funciara a dreptului de proprietate al cumparatorului”. Pai ce, ar putea sa refuze dar totusi sa vanda?!? Oare de ce simt unii notari nevoia de a introduce aceasta prostie in contracte? Stiu ca au datoria de a informa partile despre actul incheiat si consecintele lui, dar asta nu inseamna introducerea unor clauze fara rost si care nu pot produce niciun efect! Ma gandesc chiar ca o formulare ca cea citata mai mult induce in eroare cititorul neintiat in drept, deoarece implica si posibilitatea contrara, anume de a nu fi de acord cu inscrierea cumparatorului in CF.
Alte pareri?





