Premisa
Sargon a.k.a. Liberalul nepenelist mi-a atras atentia asupra unui articol intitulat “Epopeea contractelor colective” si m-a provocat la o discutie despre efectele contractelor colective de munca (CCM). Partea relevanta din articolul respectiv este:
articolul 241 din Codul Muncii şi articolul 11 din Legea 130/1996 au urmatorul conţinut:
(1) Clauzele contractelor colective de muncă produc efecte după cum urmează:
d) pentru toţi salariaţii încadraţi la toţi angajatorii din ţară, în cazul contractului colectiv de muncă la nivel naţional, dar acest articol nu creează obligaţii pentru angajatorii terţi.
Terţii sînt persoanele care nu au încheiat nici personal, nici prin reprezentant, un act juridic civil. Asupra lor nu se produce niciun fel de efecte ale încheierii actului juridic. Excepţiile de la acest principiu sînt acele cazuri în care actul juridic produce efecte şi faţă de alte persoane decît parţile, ca o consecinţă a voinţei părţilor ce au încheiat acel act.Stipulaţia pentru altul, sau contractul în favoarea unei a treia persoane, este o astfel de excepţie: promitentul se obligă faţă de stipulant să execute o prestaţie în favoarea terţului beneficiar.
Orice interpretare a sferei de aplicare a C.C.M.U.N.N. trebuie aibă în vedere faptul că este un contract, în conformitate cu norma generală (Codul Civil) care prin articolul 942 defineşte termenul contract: „contractul este acordul între douã sau mai multe persoane spre a constitui sau a stinge între dânşii un raport juridic”, iar principiul de bază al interpretarii contractului se desprinde din voinţa reală a părţilor.
Articolul 243 din Codul Muncii şi articolul 30 din Legea 130/1996, prevăd în mod expres sfera de aplicare a contractului (Executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părţi) iar articolul 241 din Codul Muncii şi articolul 11 din Legea 130/1996 prevăd în mod expres doar efectele contractului asupra tuturor salariaţilor, nicidecum obligaţiile angajatorilor terţi.
În concluzie, C.C.M.U.N.N. nu este obligatoriu pentru toţi angajatorii, dar aceştia nu pot acţiona decît în limitele prevăzute în acest contract; practic salariaţii sînt cei care nu au voie să renunţe la „drepturile”obligatorii” [6] prevăzute în Contractul Colectiv Unic la Nivel Naţional. Orice sancţiune aplicată angajatorilor terţi pentru nerespectarea C.C.M.U.N.N. este lipsită de temei legal, iar afirmaţia doamnei inspector general de stat: „produce efecte asupra [tuturor] angajaţilor şi angajatorilor”, este neadevarată!
Ce este de fapt contractul colectiv de munca?
CCM este mult mai mult decat un contract incheiat intre doua parti strict determinate in preambul, care l-au si negociat in prealabil. Potrivit unei definitii foarte vechi dar care mi se pare ca surprinde bine ideea, CCM este in fond un acord intre „cei doi factori ai productiei: capitalul, reprezentat prin patroni, si munca, reprezentata prin lucratori” (I Popovici, „Conventia colectiva de munca”, Tiparul „Albina” Iasi, 1921 p.5, in Alexandru Ticlea, Tratat de dreptul muncii ed. II, Univers Juridic 2007).
In perioada interbelica se arata ca nu e potrivita denumirea de „contract”, ci poate doar aceea de „conventie”, intrucat numai conventia, nu si contractul poate avea putere de lege. Desi cei doi termeni sunt identici din punct de vedere al dreptului civil roman (codul civil roman nu face diferenta intre contracte si conventii, spre deosebire de cel francez), poate ca diferentierea nu e chiar fara sens avand in vedere recurgerea destul de larga a argumentului efectelor contractului numai intre parti pentru a justifica inaplicabilitatea CCMUN pentru toti angajatorii din tara.
Avand in vedere reglementarea contractelor colective de munca (Codul Muncii si legea nr. 130/1996), natura lor juridica depaseste cu mult cadrul unui simplu contract civil si se apropie de caracterul normativ al unei legi. Dupa cum arata Constantin Statescu si Corneliu Barsan in tratatul de Obligatii, contractul colectiv de munca stabileste o regula generala de drept, care prezinta toate caracterele unui act legislativ:
a) Este generala – reglementeaza uniform conditiile de munca ale unei intregi mase de lucratori;
b) Este abstracta – reglementeaza situatia tuturor lucratorilor, iar nu individual;
c) Este permanenta – de aplica de un numar indefinit de ori;
d) Are putere de lege – contractele individuale de munca sunt nule daca incalca prevederile contractului colectiv.
Prin urmare, nefiind nici un contract de munca clasic, deoarece nu reglementeaza drepturile si obligatiile fiecarui salariat, nici un contract civil, deoarece efectele sale sunt diferite, şi nici lege, deoarece nu emana de la organul legislativ, contractul colectiv de munca este considerat in doctrina juridica drept un act sui generis, „fiind in acelasi timp act juridic, sursa de drepturi si obligatii subiective si reciproce ale partilor si totodata izvor de drept, fiind, sub acest aspect, o norma conventionala, negociata” (S. Ghimpu, Ion Tr. Stefanescu, S. Beligradeanu, Gh. Mocanu, Dreptul muncii vol I, 1978, p. 108-109, în Al. Ticlea, Tratat de dreptul muncii ed II, Univers Juridic 2007, p. 314).
Drept urmare, atat doctrina de dreptul muncii cat si cea de drept civil sunt de acord asupra faptului ca CCM reprezinta o exceptie de la principiul relativitatii efectelor contractului. Deşi potrivit art. 973 din codul civil „conventiile n-au efect decat intre partile contractante”, si deci efectele obligatorii ale contractului privesc numai partile contractante, un tert neputand fi obligat prin vointa altei persoane, CCM isi produce efectele nu numai fata de parti (intelegand aici strict semnatarii CCM), ci fata de toti salariatii si angajatorii de la nivelul la care se refera (adica pentru toti salariatii si toti angajatorii din tara, daca vorbim de CCMUN).
Aici se mai impune o precizare determinata de ideea de efecte intre parti. In ceea ce priveste contractele colective de munca, notiunea de „parte” este folosita de legea nr. 130/1996 nu numai pentru a desemna semnatarii sau titularii drepturilor si obligatiilor reglementate, ci si pentru a se referi la reprezentantii partilor. Asa se intampla de exemplu cand se prevede ca „contractul colectiv de munca se semneaza de catre parti” (art. 25), lucru care este practic imposibil si nu avem de-a face decat cu semnaturile reprezentantilor salariatilor/patronatului. Prin urmare, in aceasta linie de idei, chiar daca am merge pe ideea ca inclusiv CCM produce efecte numai intre parti, tot ar trebui sa extindem aplicabilitatea la toti salariatii/angajatorii reprezentati. Reprezentarea si reprezentativitatea sunt chestiuni reglementate expres de legea 130/1996[1], astfel incat la fiecare nivel contractual (national, in ultima instanta) persoanele care semneaza CCM angajeaza de fapt pe toti salariatii/angajatorii nivelului respectiv. In ceea ce priveste CCMUN, aceasta interpretare conduce la concluzia ca nu exista salariat sau angajator „tert” de prevederile CCMUN.
Nu in ultimul rand, faptul ca legea 130/1996 reglementeaza efectele CCM cu referire aparenta numai la salariati[2], nu trebuie sa pierdem din vedere faptul ca orice drept conventional al unei parti reprezinta o obligatie corelativa ce incumba celeilalte parti. Prin urmare, drepturile/obligatiile prevazute pentru „toti salariatii” de la nivelul CCM constituie obligatii/drepturi ale tuturor angajatorilor de la nivelul respectiv, motiv pentru care nu se poate sustine ca „articolul 241 din Codul Muncii şi articolul 11 din Legea 130/1996 prevăd în mod expres doar efectele contractului asupra tuturor salariaţilor, nicidecum obligaţiile angajatorilor terţi”. Sa luam doar un exemplu practic: numarul de zile de concediu de odihna anual e mai mare in CCMUN decat in Codul Muncii; daca toti salariatii au acest drept la un numar de zile de concediu superior, dar angajatorii „terti” nu ar fi obligati sa il respecte, am ajunge la situatia absurda in care un salariat al unui angajator „tert” are un drept de care nu s-ar putea prevala, ceea ce este inadmisibil in orice stat de drept. Ghilimelele se datoreaza concluziei de mai sus potrivit careia in cazul CCMUN nu exista „terti”.
______________________________
[1] Art. 14 - Părţile contractului colectiv de muncă sunt patronul şi salariaţii, reprezentate după cum urmează:
a) patronul:
- la nivel de unitate, de către organul de conducere al acesteia, stabilit prin lege, statut ori regulament de funcţionare, după caz;
- la nivel de grup de unităţi, de ramură şi la nivel naţional, de către asociaţiile patronale legal constituite şi reprezentative potrivit prezentei legi;
b) salariaţii:
- la nivel de unitate, de către organizaţiile sindicale legal constituite şi reprezentative ori, acolo unde nu este constituit un sindicat reprezentativ, prin reprezentanţii aleşi ai salariaţilor;
- la nivelul grupurilor de unităţi şi al ramurilor, de către organizaţiile sindicale de tip federativ, legal constituite şi reprezentative potrivit prezentei legi;
- la nivel naţional, de către organizaţiile sindicale de tip confederativ, legal constituite şi reprezentative potrivit prezentei legi.
[2] Art. 11 - (1) Clauzele contractelor colective de muncă produc efecte, după cum urmează:
a) pentru toţi salariaţii din unitate, în cazul contractelor colective de muncă încheiate la acest nivel;
b) pentru toţi salariaţii încadraţi în unităţile care fac parte din grupul de unităţi pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă la acest nivel;
c) pentru toţi salariaţii încadraţi în toate unităţile din ramura de activitate pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă;
d) pentru toţi salariaţii încadraţi în toate unităţile din ţară, în cazul contractelor colective de muncă la nivel naţional.
Posted by liberalu' nepenelist on martie 11, 2009 at 8:17 PM
Andreea , ma bucur nespus ca ai inceput aceasta discutie. Sper ca discutia sa fie dominata de argumente rationale si sa lasam de-o parte subiectivismul si patima specifica pietei muncii. Voi incerca sa-ti raspund puctual incepind cu sfirsitul mesajului tau.
Exemplul din final nu este relevant pentru aceasta discutie intrucit aici nu discutam despre modalitatea in care poate fi pus in aplicare CCMUN, ci asa cum scrie si in titlu „cat de obligatoriu este contractul colectiv de munca si pentru cine?”. Asadar, discutam despre persoanele care sint obligate sa respecte acest contract.
Totusi, in opinia mea exemplul nu este imposibil de demontat. Salariatul isi poate lua concediu “fara plata” corespunzator zilelor suplimentare oferite in CCMUN, plata diferentei fiind realizata de angajatorii parti (patronatele).
De asemenea, tot in final faci referire la statul de drept. Asa cum arata si F.A. Hayek in „Constitutia libertatii” unul dintre principiile fundamentale ale statului de drept este prezumtia de libertate care se aplica atit in cazul în cazul restricţiei („Orice ce nu este interzis printr-o normă juridică, este permis”), cit si în cazul coerciţiei, („Orice nu este obligatoriu printr-o normă juridică, este benevol”). In plus, prezumtia de libertate este consacrata de convenţiile europene.
Intrucit legea 130/1996 art. 11 si Codul Muncii art. 241 reglementeaza efectele CCMUN cu referire exclusiva la salariati, nu creeaza in niciun fel obligatii pentru angajatorii terti (persoanele care nu au care nu semnat nici personal, nici prin reprezentant acel contract). Orice raport de obligaţie nu leagă decît pe creditor de debitor şi nu are niciun efect asupra terţilor, ceea ce înseamnă ca terţii au dreptul să-l ignore. Mai mult, norma prevazută expres are prioritate în raport cu cea subînţeleasă. Asadar, toti salariatii beneficiaza de drepturile prevazute in CCMUN, insa “Executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie [numai] pentru părţi” (art. 243 din Codul Muncii şi art. 30 din Legea 130/1996).
Dezacordul pare sa aiba ca punct de plecare existenta sau nu a angajatorilor terti. Clarificarea acestui aspect avind o importanta esentiala pentru evolutia discutiei.
In incercarea de a demonstra ca nu exista terti, folosesti argumentul reprezentativitatii.
Articolul 14 din Legea 130/1996 prevede: “
Părţile contractului colectiv de muncă sunt patronul şi salariaţii, reprezentate după cum urmează
: a) patronul:
– la nivel de unitate, de catre organul de conducere al acesteia, stabilit prin lege, statut ori regulament de funcţionare, după caz;
– la nivel de grup de unităţi, de ramură şi la nivel naţional, de către asociaţiile patronale legal constituite şi reprezentative potrivit prezentei legi;
Din acest articol nu reiese ca “la nivel de grup de unităţi, de ramură şi la nivel naţional” toti angajatorii sint reprezentati “de către asociaţiile patronale”. Asadar, in conformitate cu respectarea regulii „specialia generalibus derogant”, se aplica Codul Civil.
Articolul 942 din C.C. defineşte termenul contract:„contractul este acordul [5]între douã sau mai multe persoane spre a constitui sau a stinge între dânşii un raport juridic”, iar principiul de bază al interpretarii contractului se desprinde din voinţa reală a părţilor.
De asemenea, efectele produse de C.C.M.U.N.N. se pot aplica în cazul tuturor salariaţilor, nicidecum şi în cazul angajatorilor terţi întrucît nu ar fi conform cu articolul 969 din C.C. (Conventiile legal fãcute au putere de lege între pãrtile contractante) şi articolul 973 din C.C.( Conventiile n-au efect decât între pãrtile contractante) care consacră principiul conform căruia contractul este creaţia voinţei umane; părţile sînt obligate prin contract numai fiindcă şi-au manifestat voinţa în acest sens şi numai în masura în care au voit acest lucru, iar Codul Muncii şi Legea 130 nu prevad contrariul în cazul celor care nu si-au exprimat acordul de vointa (angajatorii terti). [Acord ~uri n:. Comunitate de vederi asupra unui lucru; consimţământ; înţelegere, încuviinţare]
Argumentul tau strict doctrinar, nu respecta in acest caz prezumtia de libertate, principiul libertatii contractuale, voinţa reală a parţilor ( din care se desprinde principiul de bază al interpretării contractului), definitia termenilor contract si conventie.
Mai grav, interpretarea ta are drept consecinta substituirea Parlamentului României (ca legiuitor) ales prin vot democratic cu un cartel privat constituit din sindicate, ce reprezintă aproximativ 40 % din salariati, şi patronate, ce reprezintă aproximativ 15% din angajatori.
Consider ca interpretarea corecta a legii 130 si C.M. este ca toti salariatii (atit salariatii parti cit si salariatii terti) au dreptul si trebuie sa beneficieze de prevederile CCMUN, insa doar angajatorii parti sint obligati sa respecte acel contract. In concluzie, CCMUN este un contract atit in favoarea salariatilor parti cit si a salariatilor terti (stipulatia pentru altul).
Posted by Andreea on martie 18, 2009 at 7:07 PM
CCMUN, ca orice alt act, poae fi pus in aplicare numai fata de persoanele fata de care este obligatoriu. Cele doua sunt interdepedente.
Nici pe departe. Un angajat este platit numai de angajatorul sau, cu exceptia situatiei in care isi ia concediu fara plata, caz in care nu plateste nimeni. Sub nicio forma nu poate interveni alt angajator sau un patronat sa ii plateasca un drept de natura salariala, adica un o suma datorata in temeiul unui contract individual de munca cu un anumit angajator.
Aici mi se pare ca nu ai dreptate, deoarece articolele respective spun “incadrati la toti angajatorii”. In plus, cum spuneam, nu poti acorda un drept unei persoane fara o obligatie corelativa a celeilalte parti, cea care e tinuta sa respecte dreptul respectiv.
Vorbesti de un raport obligational unilateral (numai o parte are drepturi si numai o parte are obligatii) cand aici avem un contract sinalagmatic, adica bileteral, deci nu avem debitor si creditor. In plus, tot timpul legea poate crea exceptii de la regulile de drept (cum e cea cu relativitatea efectelor contractului), ceea ce a si facut prin legea 130.
Acuma sincer asta e o regula noua pentru mine. Nu cred ca si-au pus multi problema asa si nici nu vad relevanta aici.
Daca merg pe interpretarea ta a cuvantului “parti” (care nu coincide cu ce spuneam eu mai sus), te contrazici. Nu stiu cum sa explic mai clar faptul ca beneficierea de un drept se caracterizeaza in principal prin existenta unei contra-parti care sa presteze respectiva obligatie si care, la nevoie, sa poata fi obligata in justitie sa o faca. Drepturile astea nu exista “pur si simplu”, zici ca le ai pe hartie dar de fapt angajatorul tau nu trebuie sa le respecte.
Confunzi reprezentarea cu reprezentativitatea, dar am sa revin mai incolo asupra acestui aspect .
Nu vad sincer ce aplicare are respectivul principiu aici. Argumentul legii speciale nu duce niciodata la aplicarea unui cadru general, cum e codul civil, ci tocmai la aplicarea legii speciale. Stiu ca nu esti jurist deci nu insist, dar chiar nu e potrivit.
Mie mi se pare haios ca citezi din codul civil argumente cum ca contractul produce efecte numai intre parti, fara exceptii, dar accepti fara rezerve si fara motivare faptul ca un contract poate crea drepturi pentru un tert. Vorbesti de anumite principii, dar desi te referi si la o exceptie de la aplicarea lor, mie se pare ciudat cum refuzi sa accepti ca mai pot fi si altele. Chiar, cine consacra faptul ca un tert poate avea drepturi? Legea cumva? Nici pe departe. Doctrina si practica doar, exact ca in cazul obligativitatii CCMUN.
Scuza-ma ca o spun asa dur, dar ce sustii tu e un non-sens. Am incercat sa explic si mai sus ca nu se poate asa ceva – nici practic si nici teoretic, insasi ideea de drept impunand existenta unui subiect pasiv. In cazul stipulatiei pentru altul, care isi are originea in conventia unor parti, subiectul pasiv este cel care se obliga in raportul principal, care poate fi tinut direct de beneficiar sa isi execute obligatia. In cazul CCMUN insa, pe langa faptul ca efectele sunt prevazute de lege iar nu de contract, nu se prevede niciodata ca patronatul semnatar se obliga fata de salariatii “terti”.
Posted by liberalu' nepenelist on martie 21, 2009 at 4:01 PM
Scuze pentru intirzierea cu care am raspuns!
CCMUN, ca orice alt act, poate fi pus in aplicare numai fata de persoanele fata de care este obligatoriu. Cele doua sunt interdepedente.
Sint de acord ca „CCMUN, ca orice alt act, poate fi pus in aplicare numai fata de persoanele fata de care este obligatoriu.”, dar este irelevant pentru discutia in privinta obligativitatii prevazute (sau nu) in lege pentru angajatorii terti, daca una dintre clauzele contractului poate fi (sau nu) pusa in practica. De exemplu, daca partile se obliga sa asigure anual o calatorie pe Marte, aceasta clauza ar fi nerealista si imposibil de realizat, dar nu demonstreaza ca acel contract este sau nu obligatoriu pentru angajatorii terti! Din acest motiv continutul CCMUN este irelevant pentru o analiza a legii (Codul Muncii si Legea 130) care obliga (sau nu) si tertii! Continutul unui contract nu valideaza un articol de lege! Gresesc?
Nici pe departe. Un angajat este platit numai de angajatorul sau, cu exceptia situatiei in care isi ia concediu fara plata, caz in care nu plateste nimeni. Sub nicio forma nu poate interveni alt angajator sau un patronat sa ii plateasca un drept de natura salariala, adica un o suma datorata in temeiul unui contract individual de munca cu un anumit angajator.
Aici gresesti! Legea 76/2002 prevede ca o alta organizatie (in baza unui contract) poate plati salariul brut al salariatilor avind virsta peste 45 sau someri. Aceasta a fost confirmata si de citeva decizii judecatoresti. In momentul in care AJOFM-urile au intirziat plata citeva luni, angajatorii nu au virat banii corespunzatori salariului brut salariatilor , platind doar „contributia angajatorului”. Salariatii au actionat in instanta angajatorul, iar judecatorul a decis ca nu era obligatia angajatorului sa plateasca acei bani (salariul brut) intrucit in baza contractului cu AJOFM plata era facuta de aceasta institutie de stat. Asadar, un angajat nu este platit numai de angajatorul sau! Daca viramentul se realizeaza direct sau prin intermediul unui intermediar (banca sau orice alta persoana) este deja o alta discutie.
Aici mi se pare ca nu ai dreptate, deoarece articolele respective spun “incadrati la toti angajatorii”. In plus, cum spuneam, nu poti acorda un drept unei persoane fara o obligatie corelativa a celeilalte parti, cea care e tinuta sa respecte dreptul respectiv.
Andreea, daca noi doi semnam un contract prin care eu ma oblig sa ofer o floare „tuturor salariatilor incadrati la toti angajatorii din tara” cred ca este cit se poate de clar ca doar eu sint obligat sa ofer acea floare, nicidecum angajatorii terti.
Aceasta fraza (tuturor salariatilor incadrati la toti angajatorii din tara) este compusa din doua notiuni:
subiectul – salariatii;
spatiul – incadrati la toti angajatorii din tara .
Daca merg pe interpretarea ta a cuvantului “parti” (care nu coincide cu ce spuneam eu mai sus), te contrazici. Nu stiu cum sa explic mai clar faptul ca beneficierea de un drept se caracterizeaza in principal prin existenta unei contra-parti care sa presteze respectiva obligatie si care, la nevoie, sa poata fi obligata in justitie sa o faca. Drepturile astea nu exista “pur si simplu”, zici ca le ai pe hartie dar de fapt angajatorul tau nu trebuie sa le respecte.
Da, pentru ca altcineva s-a obligat sa-mi asigure aceste drepturi : patronatele! Astfel, angajatorul meu (tert in raport cu CCMUN) imi asigura drepturile prevazute in CIM, iar patronatele diferenta prevazuta in CCMUN. Daca angajatorul meu era parte (era inscris in vreo asociatie patronala), imi asigura el toate aceste drepturile (atit cele prevazute in CIM cit si cele prevazute in CCMUN). Nu vad unde ma contrazic!
Nu vad sincer ce aplicare are respectivul principiu aici. Argumentul legii speciale nu duce niciodata la aplicarea unui cadru general, cum e codul civil, ci tocmai la aplicarea legii speciale. Stiu ca nu esti jurist deci nu insist, dar chiar nu e potrivit.
Este adevarat, nu sint jurist. Acesta este si motivul pentru care te-am rugat sa ma ajuti sa inteleg mai bine aceste articole de lege!
Eu inteleg acest principiu astfel: legea speciala se poate abate de la legea generala. Dar daca nu deroga? Daca in niciun articol nu deroga (in privinta partilor), se aplica [definitia din] norma generala. Asa inteleg eu, poate gresesc…
In cazul stipulatiei pentru altul, care isi are originea in conventia unor parti, subiectul pasiv este cel care se obliga in raportul principal, care poate fi tinut direct de beneficiar sa isi execute obligatia. In cazul CCMUN insa, pe langa faptul ca efectele sunt prevazute de lege iar nu de contract, nu se prevede niciodata ca patronatul semnatar se obliga fata de salariatii “terti”.
Cum asa Andreea? Articolul 14 din legea 130/1996 prevede ca asociatiile patronale reprezinta parte la nivel national, iar articolul 243 din Codul Muncii ca executarea contractului colectiv de munca este obligatorie pentru parti si articolul 241 din Codul Muncii : clauzele CCMUN produce efecte pentru toti salariatii din Romania (care sint angajati in baza unui CIM)!
In cazul CCMUN,
1) Partile care se obliga sint patronatele( si respectiv sindicatele),
2) Executarea contractului este obligatorie pentru parti,
3) Contractul produce efecte pentru toti salariatii.
Unde sint angajatorii terti in aceste articole? Niciunde!
Daca vrei sa nu o numim „stipulatia pentru altul” nu am nimic impotriva! Sind de acord ca exista destule asemanari intre cele doua situatii, dar nu sint identice.
Adreea, am scris ca raspunsul tau este strict doctrinar deoarece niciun articol nu prevede expres ca angajatorii terti sint obligati sa respecte in vreun fel CCMUN, iar prezumtia de libertate ne arata ca orice obligatie trebuie prevazuta undeva.
In primul raspuns ai facut referire la „spiritul legii”. Eu prin aceasta inteleg vointa reala a legiuitorului. Desi legea 130 era in vigoare din 1996, iar Codul Muncii din 2003, acest contract a fost „impus” abia in 2007. Legiuitorul in Romania este Parlamentul, dar vointa reala este exprimata de majoritatea parlamentara. Faptul ca legea nu a fost aplicata imediat ce a fost adoptata (sau conform normelor tranzitorii)… spune multe despre vointa reala a legiuitorului si spiritul legii! Dar probabil este irelevant pentru discutia noastra.
Firesc se naste o intrebare: daca toti salariatii ar fi trebuit sa primeasca drepturile prevazute de CCMUN in perioada 2003-2007, eu, ca salariat incadrat la un angajator tert, pe cine trebuie sa dau in judecata pentru recuperarea acelor drepturi salariale: patronatele sau angajatorul meu?
Posted by Andreea on aprilie 14, 2009 at 9:52 PM
Scuze pentru “delasare” sunt plecata dar revin curand
Posted by Luc on aprilie 14, 2009 at 9:34 PM
Prevederile contractului unic colectiv la nivel national (2007-2010) sunt obligatorii pentru toate firmele din Romania?
Mai exact prevederile sale sunt minimul (in beneficii si obligatii) pentru orice angajat (sau angajator), urmand ca un contract la nivel de unitate sa contina obligatoriu clauzele minime din cel la nivel national?
Posted by Andreea on aprilie 14, 2009 at 9:52 PM
Da, sunt obligatorii pentru toate societatile din Romania ca beneficii minime pt angajati.
Posted by George Mitea on iunie 5, 2009 at 11:49 AM
Decizia Curtii Constitutionale nr. 380/2004 “Contractul colectiv de muncă încheiat la nivel naţional sau la nivel de ramură constituie izvor de drept (ca şi legea) la încheierea contractelor colective de muncă la nivel de unitate, ceea ce impune respectarea clauzelor referitoare la drepturile minimale. Ca atare, cu aceste obligaţii fireşti, părţile au toată libertatea să negocieze şi alte clauze, precum şi drepturi superioare”.
Daca CCM este izvor de drept (ca si legea), apropos- interesant adagiu- atunci nu mai incape discutie asupra obligativitatii.
Posted by iulian on iunie 15, 2009 at 1:07 PM
bine de stiut
Posted by liberalu' nepenelist on iunie 16, 2009 at 8:57 AM
@Domnule George Mitea, inteleg din finalul mesajului dumneavoastra
ca o autoritate (in acest caz Curtea Constitutionala) a luat o
decizie si din acest motiv “nu mai incape discutie [asupra
obligativitatii]“.
Asadar, orice argument in privinta justetii sau a caracterului
abuziv al unei masuri este in mod necesar fals daca acesta
contrazice decizia unei autoritati; argumentul dumneavoastra este
un sofism de tip argumentum ad verencundiam.
Insa, chiar mai interesant este ca decizia la care dumneavoastra
faceti referire nu invalideaza cu nimic ce am aratat in mesajele
precedente, dimpotriva .
Continutul deciziei este urmatorul:
“contractul colectiv de munca incheiat la nivel national sau la
nivel de ramura constituie izvor de drept (ca si legea) la
incheierea contractelor colective de munca la
nivel de unitate”
Acea decizie se refera strict la contractele colective de munca la
nivel de unitate, nicidecum la angajatorii terti!
Cred ca stiti foarte bine ca sint foarte mult angajatori care nu au
incheiat un contract colectiv la nivel de unitate (legea nu ii
obliga) si nici nu sint inscrisi in vreo asociatie patronala; in
concluzie, sint terti in raport cu CCMUN.
@Andreea , am recitit intreaga discutie si cred ca una dintre
cauzele dezacordului nostru, este premisa gresita ca un contract de
munca este un acord intre „cei doi factori ai productiei:
capitalul, reprezentat prin patroni, si munca, reprezentata prin
lucratori”.Aceasta este viziunea economistilor clasici, care s-
a demonstrat a fi gresita atit teoretic cit si practic.
In prezent, literatura economica prezinta piata muncii ca locul
unde se negociaza si se incheie un acord intre -salariat- ca
furnizor al fortei de munca (cel care isi inchiriaza forta de
munca) si clientul sau -angajatorul- care beneficiaza de acest
serviciu. Intotdeauna cel care plateste pretul (biletul, tariful,
salariul,s.a.) este clientul, iar cel care furnizeaza (vinde,
inchiriaza, presteaza, etc.) bunul sau serviciul este furnizorul.
Posted by Andreea on iunie 16, 2009 at 9:22 AM
CC nu e chiar orice autoritate. Deciziile sale sunt general obligatorii, iar asta face intocmai ca orice discutie, oricat de utila si argumentata, sa nu aiba niciun efect practic.
Continutul deciziei este urmatorul:“contractul colectiv de munca incheiat la nivel national sau la
nivel de ramura constituie izvor de drept (ca si legea) la
incheierea contractelor colective de munca la
nivel de unitate”
Acea decizie se refera strict la contractele colective de munca la
nivel de unitate, nicidecum la angajatorii terti!
Exista un principiu in interpretarea legii care spune ca acolo unde legea nu distinge, nu distinge nici cel care interpreteaza. Acest principiu se aplica la fel si in acest caz, astfel incat daca CC a mentionat ca efectul de izvor de drept se aplica la incheierea contractelor la nivel de unitate, fara sa distinga dupa cum sunt “terti” sau nu.
Totusi, literatura economica poate cataloga oricum, dar vorbim despre un aspect juridic, iar doctrina juridica nu a renuntat la conceptia de care vorbeam mai sus, dimpotriva.
Posted by liberalu' nepenelist on iunie 16, 2009 at 8:36 PM
Deciziile CC sint obligatorii, dar simplul fapt ca CC a decis un anumit lucru nu inseamna ca este in mod necesar si corect/adevarat. Argumentele care stau la baza deciziei pot fi adevarate sau false (si cred ca esti de acord ca despre aceste argumente discutam aici).
Exista un principiu in interpretarea legii care spune ca acolo unde legea nu distinge, nu distinge nici cel care interpreteaza. Acest principiu se aplica la fel si in acest caz, astfel incat daca CC a mentionat ca efectul de izvor de drept se aplica la incheierea contractelor la nivel de unitate, fara sa distinga dupa cum sunt “terti” sau nu.
Dar la incheierea unui contract colectiv a nivel de unitate nu este obligatorie, asadar, exista multi angajatori care nu au incheiat un astfel de contract. Decizia CC se aplica si celor care nu au incheiat un astfel de contract colectiv la nivel de unitate? Pentru ca acea decizie “distinge”:[...] constituie izvor de drept la incheierea contractelor colective de munca la nivel de unitate”
Totusi, literatura economica poate cataloga oricum, dar vorbim despre un aspect juridic, iar doctrina juridica nu a renuntat la conceptia de care vorbeam mai sus, dimpotriva.
Faptul ca doctrina juridica nu a renuntat la conceptia de mai sus, arata ca se bazeaza pe o prejudecata. Este ca si cum doctrina juridica (sau o lege, un tribunal, etc.) stabileste ca Pamintul este plat, in timp ce geografia (stiinta descriptiva) arata ca Pamintul este rotund (sferic).
Posted by George Mitea on iunie 16, 2009 at 11:46 AM
D-le @liberalu’ nepenelist: n-am avut intentia de a va respinge sau a comenta vreun argument prin post-ul meu, astfel incat nu m-am referit la “justetea sau caracterului abuziv al unei masuri” pentru a produce un sofism sau mai degraba un paralogism.
Apoi, scuzati-ma, poate intervin intr-o polemica “privata” si a carei continut imi poate “scapa” partial, dar definitia contractului colectiv de munca se regaseste fara echivoc in Legea 130/1996 art. 1, alin (1): ” Contractul colectiv de munca este conventia incheiata intre patron sau organizatia patronala, pe de o parte, si salariati, reprezentati prin sindicate ori in alt mod prevazut de lege, de cealalta parte, prin care se stabilesc clauze privind conditiile de munca, salarizarea, precum si alte drepturi si obligatii ce decurg din raporturile de munca”. Putem, insa, discuta fara indoiala asupra principiilor care stau la baza contractelor colective.
Imi cer scuze daca am reiterat vreun argument precedent, am vrut doar sa mentionez decizia CCR care poate fi utila discutiilor relate contractelor colective.
Toate bune!
Posted by romania inedit on octombrie 24, 2009 at 7:55 PM
Si deci CCMUNN nu este chiar asa de obligatoriu pentru toti angajatorii , fiind obligatorii doar pentru patronatele care au semnat CCMUNN .
Eu nu inteleg de ce tocmai guvernul nu respecta acest contract , mai ales ca este parte semnatara , pentru ca in sectorul bugetar nu sunt aplicati coeficientii de salarizare .
Din cate stiu eu sindicatele din invatamant au facut ceva in acest sens , si de abia astept ca sa fie pronuntata hotararea definitiva si irevocabila prin care guvernul este obligat sa plateasca diferentele care rezulta ca urmare a aplicarii coeficientilor de salarizare .
Posted by Andreea on octombrie 26, 2009 at 3:56 PM
Ba este obligatoriu pentru toata lumea.
Posted by romania inedit on octombrie 27, 2009 at 2:03 PM
Nu are rost sa discut in contradictoriu cu dumneavoastra si sa dau exemple concrete in care C.C.M.U.N.N. nu a fost aplicat chiar daca au existat persoane care au reclamat ca acest contract colectiv a fost incalcat iar aceste persoane nici nu au castigat .
Posted by Andreea on octombrie 27, 2009 at 2:07 PM
Nu e vorba de contradictoriu, dar cred ca multi ar vrea sa vada pe ce motiv nu au castigat respectivii.
Posted by romania inedit on octombrie 27, 2009 at 2:34 PM
Dar nu te gandesti si la faptul ca daca as da exemplele concrete poate le-as face angajatorilor respectivi un rau ?
Eu sunt contabil de meserie si pe langa evidentele mele mai ajut destul de multa lume asa ca ar insemna sa divulg date cu caracter confidential , chiar daca deciziile sunt publice .
Din pacate foarte putini angajati isi iau un avocat atunci cand dau angajatorul in judecata pe probleme de legislatia muncii , sau iau un avocat care le ia banii inainte , asa cum se practica , si dupa aia pierde procesul cu mare usurinta sau obtine niste realizari nesemnificative .
Posted by romania inedit on octombrie 27, 2009 at 2:44 PM
Spre exemplu salariul minim in constructii pentru necalificati este de 650 lei brut lunar , dar in practica nu prea sunt firme care respecta acel salariu .
Nici persoanele care sunt date afara nu beneficieaza de salarii compensatorii de niciun fel .
Pe masura ce-mi mai aduc aminte de exemple generice si care fac imposibila identificarea angajatorilor o sa mai scriu despre ele pe blogul asta , mai ales ca l-am recomandat pe blogul meu .
Posted by Andreea on octombrie 27, 2009 at 2:55 PM
Intotdeauna practica ne omoara. A incercat cineva sa obtina salariul respectiv in instanta si i-a fost respinsa cererea?
Posted by romania inedit on octombrie 27, 2009 at 3:08 PM
Ai dat vreodata in judecata angajatorul pe motiv de nerespectare salariu minim specificat in CCMUNN ?
Astia de la un sindicat din invatamant , nu stiu care , au facut asta si se pare ca pana la urma o sa obtina o sentinta definitiva si irevocabila .
Ai avut un proces de acest gen ?
Dupa ce ai dat judecata un angajator pe motiv de nerespectare a CCMUNN , cine te mai angajeaza ?
Daca asta se afla crezi ca mai ramai multe vreme in functie , in afara cazului in care ti s-a facut o nedreptate flagranta ?
Crezi ca o sa se gaseasca avocati care sa preia aceste procese fara sa le iasa si lor macar un 500 de lei acolo sa-si ia o ciorba ?
Posted by Andreea on octombrie 27, 2009 at 3:12 PM
In mare parte nu pot sa dau un raspuns fundamentat, pentru ca eu nu fac litigii. In mod cert avocatii nu lucreaza pe gratis, desi se practica onorariul de succes (o suma relativ acceptabila platibila indiferent de rezultat plus un procent din suma castigata in instanta). In ce ii priveste pe angajatii in aceasta situatie ingrata, ma gandesc ca pentru binele lor isi cauta de lucru in alta parte indiferent de litigiu, si atunci de ce sa nu isi capete si drepturile restante?
Posted by romania inedit on octombrie 27, 2009 at 3:20 PM
Unde in alta parte , pentru ca peste tot e la fel ?!
Posted by Andreea on octombrie 27, 2009 at 3:23 PM
Unul din lucrurile de baza pe care le-am invatat dupa facultate a fost sa nu generalizez ca peste tot e la fel. Prin urmare nu pot sa plec de la prezumtia asta
.
Posted by romania inedit on octombrie 27, 2009 at 8:34 PM
Din pacate cam asta este sistemul , mai ales in provincie .
Cresterea salariului minim si tot felul de drepturi acordate salariatilor nu fac decat sa creasca numarul de someri si al celor care lucreaza fara forme legale .
Posted by Andreea on octombrie 27, 2009 at 2:38 PM
Desigur, nu ma refeream la date confidentiale, ci la expunerea generica a situatiei si a motivatiei juridice pentru solutia data. Adica pur si simplu problema juridica, fara legatura cu persoana X sau Y.